21. Februarie 2019 – text & foto original by Diana
Ne întâlnim. Ne salutăm. Uneori vorbim mult, uneori doar în trecere. Mă întreb, îl vedem, îl percepem într-adevăr pe interlocutorul nostru? În conversația față-în-față cu cunoscuții, prietenii și familia, adesea evităm să îi privim drept în ochi. Noi doar avem impresia că privim în ochii interlocutorului nostru. De fapt, ne uităm la ochii lui, dar nu-l privim direct în ochi. Să fie asta dintr-o jenă sau doar ne protejăm instinctiv? Să fie oare ochii o poartă către suflet?
Faptul este că până nu privim o persoană adânc în ochi, nu putem spune cu adevărat că am văzut-o. În agitația și în graba zilnică, abia avem timp să ȋi privim cu adevărat chiar și la cei dragi.
Am observat că în ziua de astăzi felul în care ne salutăm de obicei, fiind scufundați fiecare în problemele și planurile noastre zilnice este superficial, a devenit de fapt un automatism. Multe dintre acțiunile noastre, cuvinte, gesturi le facem fără a fi cu adevărat conștienți de ceea ce reprezintă ele cu adevărat.
Populația Zulu din Africa are o tradiție, Ubuntu. Ubuntu este o practică spirituală prin care participanții “se recunosc reciproc”, se ajută în a-și aminti adevărata lor identitate, a-și recunoaște adevărata lor valoare și a participa conștient la procesul vieții. În această tradiție, când se întâlnesc doi oameni, uitându-se profund în unul ȋn ochii celuilalt, își spun: “Sunt aici să fiu văzut!”. Iar celălalt răspunde: “Te văd!”.
O scenă amintind de această tradiție am văzut în filmul “Avatar” și m-a inspirat, făcându-mă să-mi doresc să experimentez acest mod de a saluta.
“Te văd!” Pentru mine, cel puțin efectul a fost uluitor! “Te văd” nu este un salut, ci o invocare! Este o recunoaștere a faptului că omul din fata ta există și îl percepi în totalitate: trup, minte, suflet, conștiință. Este o experiență profundă!
Dincolo de sutele de cuvinte pe care ni le adresăm unul altuia și care au ca efect doar conștientizarea mentală și fizică a celui de lânga de tine, gestul de a-l privi adânc ȋn ochi, generează o legătură profundă, fără cuvinte, la nivel de conștiință. Conştient!
Puțini sunt cei care privesc cu proprii lor ochi și simt cu propria lor inimă.
Albert Einstein
Poate vei gândi: “Ce prostie! Cum să nu fiu conștient de ceea ce fac sau de ceea ce spun, doar nu dorm!” Și este adevărat! Nu dormi! Dar să fii conștient nu înseamnă numai să fii treaz, să nu dormi, ci să spui și să faci lucruri “cu știința” și nu din automatism, din obisnuință. Poate că nu-ți vine să crezi, dar tot ceea ce faci din obișnuință, tabieturile, reacțiile (nu și acțiunile) pe care le ai în anumite circumstanțe sunt programe care se desfășoară în subconștient, iar subconștientul guvernează aproximativ 90% din procesele fizice și mentale al unui om! Desigur, aceste programe pot fi rescrise, modificate, așa cum spune și vechea zicală populară: “Orice învăț are și dezvăț!” Totul este să-ți dorești aceasta!
Poți face un mic experiment! Indiferent de tabietul pe cale il ai, poți alege să il înlocuiești o dată sau de câteva ori cu ceva diferit, poate chiar să faci ceva complet nou. Vei observa în timp că tabietul fără de care nu credeai că poți trăi ȋși va pierde importanța, iar tu ȋți veți câștiga libertatea. Nu vei mai fi sclavul obișnuinței tale. Ai nevoie doar de puțină voință și insistență!
Dar să revenim la tema inițială a discuției, ochii. Îți propun ca de ȋndată ce te afli ȋn prezența unei persoane dragi, a cuiva care contează pentru tine, să-i cuprizi fața ȋn palme, să o privești adânc ȋn ochi și sa ȋi spui conștient și din suflet: “ Te văd!”. Sunt convinsă că vei trăi un moment de plinătate și bucurie!
Cel mai dificil lucru este să vezi ce este în fața ochilor tăi.
Johann Wolfgang von Goethe