27. Ianuarie 2019 – text & foto original by Diana
Propun să începem astăzi cu un mic experiment! Alege-ți o poziție confortabilă și închide ochii. Încercă să faci abstracție de ceea ce se întâmplă în jurul tău. Fii ȋn schimb atent la tine însuți! Ce poți vedea cu ochii minții, cum poți simți din interior?
Ce gândești, ce simți în ceea ce privește vârsta pe care o ai, culoarea pielii, a părului și a ochilor tăi sau dimensiunea corpului tău? Au acestea vreo importanță? Dar cum rămâne cu religia, ideile politice, naționalitatea sau orice altceva care-ți construiește metalul și personalitatea? Ce importanță au aceste identificări pentru tine? Mai au importanță atunci când ești doar tu cu tine?
Încearcă să vezi dacă fiind cu ochii inchiși simți ceva diferit sau nu?
Eu fac acest exercițiu destul de des și ma uimește întotdeauna că doar prin simplul fapt ca ȋnchid ochii reușesc să mă deconectez de mediul exterior. Atunci când rămân nemișcată preț de câteva minute, ȋmi este greu sa ȋmi dau seama unde se termină corpul meu, deoarece granițele încep să se topească, să dispară. Iar dacă îmi cercetez mai mult conștiința, observ ca ea, conștiința, nu are ȋn sine nici vârstă, nici rasă, nici naționalitate, religie sau limite. În conștiința mea, eu doar sunt!
Deseori privesc în oglindă, punându-mi ȋntrebarea pe cine văd de fapt ȋn reflexia oglinzii? Normal este să cred ca pe mine mă văd! Dar este oare adevărat? Uneori am sensația ciudată că imaginea reflectată oglindă este străină de mine și nu mă pot identifica cu ea.
Senzații la fel de ciudate ȋși fac simțită prezența ȋn anumite momente, de exemplu când trec printr-o zonă foarte aglomerată; mi se pare pentru o clipă că trec printr-un film, eu nefiind parte din el! Și pentru o secundă mă ȋndoiesc de realitate! (Dar chiar, ce este realitatea? E un subiect bun de dezbătut, dar altă dată!)
Noi percepem lumea exterioară prin organele de simț: auz, văz, miros, gust și simț tactil. În fapt aceste organe de simț reacționează, receptează diferiți stimuli din mediu (exterior sau interior). Pentru interpretarea acestor stimuli se declanșează o avalanșă de procese fizico-chimice și impulsuri electrice, ceea ce permite să construim o IMAGINE despre noi și despre lumea din jurul nostru! Dar este aceasta imagine chiar realitatea?
Cine sunt eu, ar fi întrebarea, care ramâne doar retorică?
E datoria fiecăruia dintre noi să afle răspunsul la această intrebare!
M-am născut și am crescut din materia acestei planete. Corpul meu este un ansamblu de atomi și molecule pe care le-am adunat și le-am depozitat de-a lungul anilor. Este oare posibil ca ceea ce am acumulat de-a lungul anilor să fiu EU?
Dar mintea? Nu este și mintea o acumulare; de idei (uneori preconcepute), impresii, învățături și experiențe? Sunt eu oare acest cumul? Mai degrabă aceasta este personalitatea mea!
Dacă mintea și corpul sunt acumulari, posesiuni, cine sunt EU cea care le posedă? Ceea ce este al MEU, poate fi in același timp și EU? Poate fi o posesiune același lucru cu posesorul ȋnsuși? Nu! Ar fi un Paradox! Eu, de exemplu, nu pot fi casa mea, nu pot fi hainele mele sau scaunul meu. Desigur ca eu pot investi atenție, timp și energie ȋn aceste lucruri, dar ele rămân totuși ȋn afara mea!
Deci corpul meu și mintea mea nu pot fi EU! EU sunt cu siguranta deasupra lor!
Corpul și mintea sunt acumulări, noi le deținem, noi nu putem fi acestea!
Noi, oamenii, suntem cu toții copii ai acestei planete și a universului. Suntem pachete de energie exprimate într-o formă fizică, creația fizică a naturii. Mama Natură este foarte creativă și nu se plictisește niciodată! De aceea, ea a creat o de varietate mare de structuri vii și nevii, toate cu forme și ȋnfățișări diferite, dar ȋn sine aceeași esență!
Pe vremuri am creat această poezioară. Nu știu dacă am valențe poetice sau nu. Nu am respectat, de altfel, nici un principiu poetic. Dar aceasta a emanat atunci ca abur al ispirației iar eu am pus-o pe hârtie!
Iluzii
Un fulg de nea
răzleț
a
Am închis ochii
încercând să-l văd,
să-l simt din interior.
E mic și
E
E alb sau ce
De
Este piatră, apă
Este greu să pui o etichetă
când reperele-ți lipsesc!
Și realizezi ȋntr-o secundă
că-ntreaga lume ce te ȋnconjoară
e doar un fum!
Imagine distorsionată a ceea ce trăiește doar prin tine!
München, 2010
Săptămâna viitoare voi scrie despre: “În căutarea comorii.” Vă aștept!