7. August 2019 – Text & Foto original by Diana
E seara si bate un vanticel racoros ce face sa se zgribuleasca pielea pe mine. Stau pe trepte in fata casei si privesc cerul ce se acopera cu o panza de nori. Se prevesteste o furtuna.
E atata liniste in seara asta, de fapt in fiecare seara. Din cand in cand trece totusi cate-o masina pe strada. Si in aceasta liniste meditez la sensul vietii, la bucuriile si zbuciumul ei, la complexitatea si totodata la simplitatea ei.
E atat de linistet. In oras, si totusi departe de nebunia orasului.
Greierii taraie in gradina, in departare se aude ding dongul rar al unor clopote. Se face tarziu. Iar pisica toarce si se linguseste pe langa mine, doar o primi si ea ceva de mancare. Aaa, dar nu e pisica mea! E a vecinilor! Isi face veacul in gradina noastra sub tufe sau pe terasa, pe un pres ce l-am pregatit special pentru ea, departe de monstrii cainesti ce ocupa gradina proprietarilor ei. Ei o striga Dolly. Dolly? Dupa aparenta ar parea chiar motan. Si mi se pare o jignire sa ii spui Dolly! Spuneti-mi si voi se potriveste? Asa ca am rebotezat-o. Eu i-am spus Scarbi, baiatul meu, Listerina. Dar totusi, el, adica al meu baiat, fiind mai sensibil, vorbeste despre ea spunand Pi-si-cu-ta, asa cumva alintat. Cred ca mai mult ironic. Dar pisicii, chiar nici nu ii pasa de nume. Cand o fluieri sau o strigi Tzi-Tzi vine mai degraba. Si cu toate ca e o pisica de oras cam rasfatata, de noi nu cu boabe sau conserve pisicesti, ci cu mancare din blidul nostru, chiar prinde si soricei.
Pentru ca trebuie sa va spun, locuind pe langa padure, prin curtea noastra bantuie multe animalute: soricei mici si maronii, arici, broscute si chiar si naparci. Ele, naparcile, sunt cam sfioase. Le intalnesti si la plimbare, in padure. Cateodata pe poteca sau pe drum asfaltat se unduiesc in van si nu pot sa avanseze, fiind prea lucioase. Atunci vine si Dienuta cea miloasa si le ajuta sa treaca strada, ca pe babe si sa ajunga in iarba.
Deci Pi-si-cu-ta “noastra” cea incruntata face spectacol in noapte cu soricei, in fata noastra, sa vedem si noi cat e de buna si ca merita sa ne aplecam bunavointa asupra ei. … Si chiar merita! Iar cand alearga prin iarba dupa fluturi si dupa muste si ii pica fata de Scarbi sau de Listerina e o draguta, Pi-si-cu-ta.
Mai trebuie sa va mai spun ca e o pisica cuminte si merge noaptea la ea acasa, dar in dimineata urmatoare vine si se aseaza pe presul ei de pe terasa, isr cand e mai cald, sub tufe in gradina. Si ma bucur foarte mult ca am pisica. E cea mai buna pisica, pisica vecinilor!
Acum nu stiu daca va vine sa credeti, la putin timp dupa ce am terminat de scris acest articol ne-am trezit cu o broasca in casa! Eh, nu s-a intamplat nimic, doar am condus-o lipa-lipa cu un papuc inapoi in gradina, pentru a fi sigura ca scapa veleitatilor de vanator ale Listerinei! Ha, ha!
P.S. Daca va puteti imagina, aseara dupa ce am scris povestea, ce credeti ca am gasit in casa langa pragul usii spre terasa? O broasca! Da, da, chiar in casa! Oi fi materializat-o cu puterea penelului? Pardon, adica a tastelor!
