9. Iunie 2019 Text: Diana, Foto: stock.adobe
Mintea umana este un instrument minunat, este încununarea a milioane si milioane de ani de evoluție. Dar se poate ca atâția ani de evoluție sa-i fi dăunat, transformând-o într-o scorpie? De ce o scorpie? Pentru ca are tendința de a-l transforma pe posesorul ei într-un sclav. Il prinde in mrejele si nu-i mai da drumul decat foarte mare greu. Ea e o parte a noastră extrem de perversa, are propria ei agenda si încearcă să subjuge totul: corpul, intuiția, judecata. Din momentul in care a reusit acest lucru, intuiția e anihilata, corpul ignorat iar inteligenta devine câinele de paza al mintii.
Acum trebuie sa mai spun ca mintea este alcătuită in principiu din doua părți: mintea conștientă si mintea subconștienta. Mintea conștienta este cea care raționează, calculează, ia decizii si judeca. Mintea subconștienta coordonează procesele ce au loc in interiorul corpului si de asemenea toate automatismele, obisnuintele si ceea ce ne-a fost impregnat sau am învățat in copilărie. Partea cea mai surprizatoare este, ca facand analogie cu un aisberg, mintea contienta reprezinta doar varful aisbergului pe cand subconstientul este partea din aisberg ascunsa privirilor de apa, adica aproximativ 95 % din volumul aisbergului. Asfel ca, daca mintea constienta nu este puternica, determinata si focusata, subconstientul preia conducerea si dupa cum am spus transforma constientul si pe posesorul lor in sclavi.
Si aceasta deoarece mintea conștientă funcționează in mare majoritatea a timpului pe baza informațiilor primite din exterior dar interpretate in funcție de ce programe sunt stocate in subconștient. Astfel ca de multe ori apare o contradicție intre ceea gandesti ca vrei sa faci si ce ajungi sa faci de fapt.
Cu siguranță ți s-a întâmplat si tie sa-ți dorești sa schimbi ceva in viata ta si cu toate ca ai fost foarte hotărât, ai sfârșit prin a perpetua ceea ce tocmai iți doreai sa schimbi: de exemplu o relație nepotrivita, un loc de munca ce nu te împlinea, etc. Ai continuat sa faci ceea ce nu mai doreai sa faci pentru ca mintea ta (subconstientul) cauta confortul si siguranța cunoscutului.
Mintea, de altfel fără voia ta, petrece mult timp in trecut rememorând lucruri si situații, producând regrete sau chiar suferința, sau in viitor, într-un timp care încă nu exista, făcând planuri si bucurându-se de ceea ce se va întâmpla. Trecutul nu mai este! Viitorul nu exista încă. Dar mintii ii place să hoinărească într-un timp care nu exista evitând tocmai clipa prezenta. Ori tu ca ființa trăiești in prezent, in aceasta clipa si nimic din ceea ce faci sau gândești nu se întâmpla alcandva decât in acest moment, in prezent.
Acum nu este de fapt o problema ca te gandesti la trecut sau viitor. Neamintindu-ne trecutul, nu am fi capabili sa invatam din experienta anterioara. Neimaginandu-de viitorul nu am fi capabili sa creeam nimic. Problema vine din faptul ca facem acest lucru in mod aproape inconstient, e ca un fel de impuls, nici nu-ti dai seama cum iti zboara gandul incolo sau incoace! Poate iti amintesti situatii in care erai ocupat cu un lucru, dar te gandeai la cu totul altceva; cum va fi in vacanta sau ce ai de facut maine. In mod ideal si mintea si gandurile ar trebui sa se dedice activitatii tale din acel moment. Dar aceasta nu se intampla decat sporadic si pentru putin timp, de aceea evenimente, situatii, oameni sau chiar sansa vietii trec pe langa tine fara sa le observi.
Tot mintea te poarta într-o sarabanda continua de împlinire a dorințelor. Nu este una împlinită ca deja apare alta. Probabil mai dificil de împlinit si te chinui si te dai peste cap si la sfârșit fericirea aceea deplina pe care o aștepți tot nu vine … pentru ca ea nu se poate împlini cu lucruri exterioare, ea se afla in interiorul tău, trebuie numai sa o descoperi.
Inca din copilarie ar fi trebuit sa învățam sa ne strunim si sa ne modelam mintea caci ea e ca un cal naravas, iar un cal naravas, daca nu il imblanzesti nu-l poti folosi. Dar pentru cei mai mulți dintre noi acest lucru nu s-a întâmplat, rămânând ca la maturitate sa luptam ca Don Quijote cu morile de vânt.
Dar este cumva posibil, sa faci din mintea ta partenerul tău de nădejde, care lucrează pentru tine si nu împotriva ta, care te ajuta într-adevăr sa te descoperi ca ființă umana si de lumina / energie completa? Da, este posibil si căile sunt multe. Si pentru fiecare om poate funcționa o alta cale. De aceea trebuie ca tu sa găsești propria ta cale! Eu am găsit-o prin meditația si hipnoza / auto hipnoza. Meditația ma ajuta sa ma conectez la sursa creatoare, la sursa posibilităților infinite, si sa-mi maresc puterea de concentrare iar cu ajutorul auto hipnozei descopăr noi fațete ale propriului meu eu, ajung pe tărâmul subconștientului si chiar pot lucra cu el.
Despre meditatie, hipnoza si despre experienta mea directa cu ele imi propun sa va povestesc pe blogul meu in curând mai multe. Daca te intereseaza subiectul, ramai conectat!
V.I.T.R.I.O.L.
(Visita Interiora Terrae Rectificando Invivenies Occultum Lapidem)
Priviri,
Mirari de dicolo de ziduri,
Soapte si vise …
Si frustrari
Se poarta- n sarabanda lumii.
Vagi amintiri,
Imagini de o clipa
Transcend, razbat
Ca dintr-o lume
Fiind aici si totusi nicaieri.
Si fug, alerg in gol
Dupa o mareata, eterna fericire
Nebanuind si neintelegand
Ca diamantul brut se zbate
Din adanci tenebre interioare
Sa iasa la Lumina!
München, 2009