15. Iunie 2020 Poveste anonima, Foto by Diana
Mi-am amintit de o poveste pe care am primit-o candva de la o prietena draga si pe care la randul meu am tdaruit-o mai departe cuida drag mie. Poveste pe care m-am gandit sa v-o impartasesc azi si voua. Nu stiu cat o sa va placa sau nu, dar eu consider ca ea contine un mare adevar, pe care daca il Guam in considerare, viata nostra devine mai usoara.
A fost odata un rege care domnea peste un regat puternic si mare. Intr-o zi el și-a chemat înțeleptii de la curte și le-a zis:
– Eu doresc sa îmi fac un inel talisman, iar in inel vreau să ascund un mesaj care să-mi poată fi de ajutor într-un moment de disperare covârșitoare. Mesajul trebuie insa să fie foarte scurt, ca să poată fi ascuns în inel.
Si s-au pus toti inteleptii regatului sa caute un mesaj scurt si protivit pentru regele lor. Fiecare dintre ei era capabil să scrie tratate si lucrari grandioase, dar sa ascunda o intraga intelepciune in doua-trei cuvinte, care să-l ajute pe rege în momente de disperare cruntă … se pare ca era o treaba prea dificila pentru ei. S-au gândit, sfatuit, au căutat în cărțile lor dar n-au găsit nimic.
Regele avea pe-atunci si un servitor bătrân fata de care avea un respect imens si ii era aproape ca un tata. Era cel ce avusese grija de el de cand era mic copil, după ce, mama lui, regina murise. Vazand-ul abatut pe rege, din pricina ca nu de la inteleptii lui mesajul cerul, bătrânul i-a zis:
– Eu nu sunt un înțelept, nu sunt un învățat, dar știu mesajul – fiindcă nu există decât un singur mesaj care sa te ajute in momentele cele mai dificile. Iar oamenii aceștia nu ți-l pot da; el nu poate fi dat decât de către un mistic; de un om care s-a cunoscut pe sine. În îndelungata mea viață la palat, mi-a fost dat să întâlnesc tot felul de oameni, iar printre ei am întâlnit odată un mistic. Fusese și el un oaspete al tatălui tău, iar eu am fost cel care s-a ocupat de el. La plecare, în semn de mulțumire pentru serviciile mele, mi-a dat acest mesaj, și bătrânul a scris mesajul i-a pe o bucățică de hârtie. L-a împăturit și i-a zis regelui:
– Sa nu citești acest mesaj, ascunde-l in inel. Citește-l numai când orice altceva a dat greș, când nu mai exista cale de ieșire!
Iar acel moment a venit nu peste multă vreme.
Țara a fost invadată, iar regele și-a pierdut regatul. Fugea pe calul său ca să-și salveze viața, iar dușmanii erau pe urmele lui. El era singur; ei erau mulți. A ajuns într-un loc unde unde poteca se termina intr-o prăpastie. Deci a ajuns într-un punct mort.
Nu se putea întoarce – ar fi însemnat să dea peste dușman, iar acesta se apropia, se auzeau copitele cailor. Înainte nu se mai putea duce, iar altă cale nu mai era…
Deodată și-a adus aminte de inel. L-a deschis, a scos hârtia și a găsit acolo mesajul extraordinar de prețios.
Pe bilet stătea scris atât:
„Totul este trecator”
O mare tăcere l-a cuprins când a citit aceasta propoziție: „Și asta va trece”
Si a trecut.
Totul trece. Nimic nu dăinuie în lumea aceasta. Dușmanii care îl urmăreau pesemne că s-au rătăcit prin padure, pesemne că au apucat-o pe o alta cărare; încet, tropotul copitelor s-a stins, până nu s-a mai auzit deloc.
Regele le-a fost cum nu se poate mai recunoscător slujitorului și misticului necunoscut. Cuvintele acelea s-au dovedit miraculoase.
A împăturit hârtia, a pus-o la loc in inel, și-a adunat oastea din nou și și-a recucerit regatul. Iar în ziua în care intra victorios în capitala lui, pretutindeni era sărbătoare, muzică, dans – iar el se simțea foarte mândru de el.
Bătrânul era prezent și mergea pe lângă trăsură. El i-a spus regelui:
– Acesta este de asemenea un moment potrivit ca să citești mesajul. Regele i-a zis:
– Ce vrei să spui? Acum sunt victorios, oamenii sărbătoresc. Nu sunt lovit de disperare, nu sunt într-o situație fără ieșire. Bătrânul i-a spus:
– Ascultă! Misticul mi-a spus așa: Mesajul ăsta nu e numai pentru restriște, el e și pentru ceasurile de veselie. Nu e numai pentru atunci când vei fi înfrânt; e și pentru atunci când ieși victorios – nu doar când ești cel de pe urmă, ci și când ești primul.
Atunci regele a deschis inelul, a citit mesajul:
„Totul este trecator”
Și deodată aceeași pace, aceeași tăcere în mijlocul mulțimilor jubilând, celebrând, dansând… iar mândria, egoul dispăruseră.
… totul trece.
Regele l-a rugat pe bătrânul servitor să vina să șadă alături de el în trăsură. L-a întrebat:
– Mai e și altceva? Totul trece, total este trecator. Mesajul tău mi-a fost de un ajutor imens. Bătrânul i-a zis:
– Al treilea lucru pe care l-a spus misticul a fost:
“Adu-ti aminte ca total trece. Doar tu ramai. Tu ramai pururi ca un martor. Martorul eternitatii.”
Tu ești realitatea; orice altceva nu e decât un vis. Visele frumoase și coșmarurile se succed pe rând. Dar nu contează dacă e un vis frumos sau un coșmar; ceea ce contează e cel care vede visul. Văzătorul este singura realitate…
Iar cel care vede e întotdeauna prezent, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru; indiferent ce faci sau nu faci, el e acolo. E acolo de secole, de o veșnicie, așteptând ca tu să devii conștient de el…
Adu-ți aminte de el atunci când ai o stare de bine, o euforie; adu-ți aminte de el când suferi, când ești nefericit. Adu-ți aminte de el în orice context; în orice stare de spirit – adu-ți încontinuu aminte de el.