11. Februarie 2019 – text & foto original by Diana
O altă perspectivă asupra unui mit străvechi
Mitul creației este o alegorie și are o interpretare consacrată în lumea religioasă. Geneza spune că Dumnezeu l-a creat pe Adam după chipul și asemănarea sa. Și pentru că Adam era singur și fără ajutor, Dumnezeu a creat din coasta lui pe Eva. Apoi i-a așezat pe amândoi în grădina Edenului cu porunca: “puteți mânca de toate din această grădină, dar să nu vă atingeți de pomul cunoașterii binelui și răului, pentru că atunci veți muri”. În această grădină era și un șarpe șiret, iar el a ispitit-o pe Eva să mănânce din fructul pomului cunoașterii. Eva l-ar fi convins la randul ei pe Adam sa mănânce din acest fruct! Și el a mâncat! La puțin timp dupa aceea, Dumnezeu le-a descoperit fapta și i-a alungat din Eden. Cu toate că Dumnezeu nu a blestemat-o numai pe Eva, ci deopotriva și pe Adam, biserica a scos-o vinovată doar pe Eva, aruncâdu-i ȋn carca intreaga povară a păcatului originar!
Dar temporalitatea poveștii pare ca nu e logică. Pentru că nu putea exista dualitate, nu putea exista Adam și Eva ȋnainte de se a cădea ȋn dualitate! De ce? Pentru ca Adam și Eva reprezintă dualitatea ȋnsăși!
Despre Dumnezeu cred că putem cădea de acord că este deasupra dualității și dacă l-a creat pe Adam după chipul său, atunci și Adam era superior dualității. Era mai presus de sexualitate, era un androgin, pe care ȋl putem numi Proto-Adam. Iar Proto-Adam doar exista și observa lumea nou creata de Dumnezeu, dar ȋncă nu trăia! Și Dumnezeu i-a poruncit lui Proto-Adam să nu mănânce din poamele copacului binelui și răului, amenințându-l că altfel v-a muri!
Dar ce reprezintă copacul cunoașterii binelui și răului? Binele și răul, lumina și întunericul, soarele și luna, cald și rece. Înseamnă dualitate! Și pentru a percepe dualitatea, ai nevoie de o referință pentru putea măsura ce este bine și ce este rău, ce este lumină și ce este întuneric, ce este cald și ce este rece etc. Deci e nevoie de un reper, iar in acest context reperul este reprezentat de ființa umană ȋn dualitate.
Cât despre interdicțiile de felul “să nu faci!” ceva, stiința modernă a dovedit chiar că subconștientul nu poate procesa în întregime negația. Pentru subconstient particula “nu” este greu de conceput.
“Să nu te gândești la ceva necesită de fapt să te gândești la acel ceva pentru a exclude gândirea la acel ceva. De exemplu, pe măsură ce citești aici ȋți spun: nu te găndi la un elefant roz! Și bineînțeles, la ce te gândești? Te gândești la un elefant roz! Motivul pentru care te gândești la ceva la care ți s-a spus să nu te gandești este că trebuie să procesezi negativul într-un pozitiv pentru a-l înțelege …
citat din “Speak Ericksonian” de Richard Nongard
Așa s-a intamplat și cu Proto-Adam. Prin urmare, prin interdicția: “să nu mânanci fructul copacului binelui și al răului”, Dumnezeu chiar l-a împins subliminal pe Adam să o facă! De ce? Poate că Dumnezeu era deja prea plictisit de Sine și avea nevoie de acțiune prin intermediul lui Proto-Adam în lumea fizică? Sau poate a vrut să puna la incercare liberul arbitru al creatului său? Sau poate era cu totul alt motiv, “căci necunoscute sunt căile Domnului”. Dar indiferent de intenția lui Dumnezeu, fapt este ca Proto-Adam a trebuit să se gândească mai întâi să mănânce din acest fruct pentru a putea procesa NU-ul din interdicție. Ca o consecință, a mâncat fructul interzis (un măr sau o rodie, nu contează, ambele fiind, de fapt, simboluri ale femininului). Prin aceasta a căzut Proto-Adam, nu în păcat, ci în dualitate. A intrat in viață ca dualitate, devenind doi: bărbat și femeie, Adam si Eva, să trăiască o viață și apoi să moară, pentru că numai o ființă vie poate muri!
Deci să reluăm: Nu Eva este originea căderii, ci ea e consecința acestui fapt! Femeia nu poartă nici o povară a păcatului original. Păcatul originar reprezintă doar dorința de a veni la viață!
Barbatul și femeia erau o singură ființă. Au intrat în viață separându-se unul de celălalt, după aceea cautându-se etern unul pe celelalt, ȋncercând sâ reconstituie ȋntregul!
În prezent, femeia și bărbatul se află, din pacate, într-o competiție continuă. Femeia dorește să demonstreze că poate face același lucruri ca și bărbații, iar bărbații tind să se efeminizeze. Acest lucru nu v-a aduce emancipare nici unuia dintre sexe ci doar o nesfârșită frustrare, deoarece ei aleargă după un ideal contar naturii lor.
Adevărul este că femeia și barbatul nu trebuie să se concureze, ci să se completeze unul pe celălalt, fizic și emoțional, urmând principiului chinez Yin-Yang, feminin și masculin, ȋnvăluindu-se și conținându-se unul pe celelalt.
Viața omului este inerent dualistă. Se compune din, sau se explică ca, două entități fundamentale, inclusiv din rivalități dintre subiect și obiect, minte și materie și conflictul dintre forțele binelui și răului. Opoziția din univers creează un univers viu dinamic care este compus din bine și rău, trup și suflet. Gândurile și sentimentele umane sunt produsele comune ale interpretării minții conștiente și inconștiente a unui flux constant de dialog codificat și simbolic.”
Kilroy J. Oldster, Dead Toad Scrolls