Principiul polaritatii: “Totul este Dual; totul are poli; totul are perechea de opoziții; opozițiile, extremele sunt identice în natură, dar diferite în grad; în dualitate adevărurile sunt doar jumătăți de adevăr; paradoxurile pot fi reconciliate.“
Acest Principiu nu ne spune nimic nou. Toti stim ca traim intr-o lume duala. Intr-o lume in care toate lucrurile, starile au un punct de repaos, neutru, de echilibru sau referinta iar in afara acestui punct incepe drumul ce duce spre cei doi poli.
Totul poate fi definit ca pereche de opozitii, de contrarii: bine si rau, iubire si ura, lumina si intuneric, caldura si frig, sus si jos, inauntru si in afara, minus si plus, teza și anti-teza, toate aceste perechi fiind de natură identică, dar diferind în grad, cantitate sau intensitate.
Daca “deschidem” ochii, studiem si patrundem substanta universului, vedem ca la nivel fundamental nu exista polaritate. Existam doar noi, oamenii si sistemele noastre de valori prin care am definit sisteme de referinta. De aceea se poate observa cu usurinta si cum polaritatile se transforma una in alta.De exemplu, caldura si frigul. In esenta frigul nu exista in sine, el ne evidenteaza doar absenta caldurii, a miscarii, a vibratiei.
Polaritatea nu exista in afara unui sistem de referinta. Iar sistemele de referinta sunt impuse de legile naturii si de om.
Căldura și frigul, deși „opuse” sunt cu adevărat același lucru, in functie de diferitele stari ale materiei, in functie de cantitatea de caldura. Omul a impus un sistem de referinta care masoara temperatura in grade (Celsius, Fahrenheit, Kelvin) si care in acceptiunea profana da masura frigului sau a caldurii. Absenta caldurii genereaza frigul. La fel cum intunericul este absenta luminii. Linistea este absenta sunetului. Deci absenta undelor electromagnetice care genereaza caldura, lumina sau sunet putem spune genereaza frig, intuneric, liniste.
(Aici imi permit a filozofa un pic, spunand ca fundamental exista doar intunericul, frigul, linistea, lipsa spatiului si a timpului. Acesta ar fi neantul. Lumina, caldura, sunetul, spatiul si timpul sunt create. Si totusi, daca acestea sunt create din neant, neantul nu este atat de neant pe cat pare.)
Același principiu funcționează și pe planul mental. Să luăm de exemplu „iubirea și ura”, două stări mentale aparent total diferite. Cu toate acestea, cum putem spune cand se termina una si incepe cealalta, cand de multe ori ne-a fost dat sa vedem cum una se transmuta in cealalta?
La fel este si cu binele si raul. Binele si raul nu sunt notiuni absolute. Acestea exista doar in psihologia umana si iau nastere ca urmare a liberului arbitru, a capacitatii omului de a construi sau de a distruge. Intelesul de bine si rau difera de la om la om, de la situatie la situatie.
Noi, in general, suntem toti manati de bune intentii, toti dorim sa facem bine. Dar putem oare stii, avem siguranta ca binele pe care-l facem nu face decat mai mult rau? Cum putem stii ca dand pomana unui cersertor facem bine? Poate pe moment da, el fiind in stare sa-si aline temporar foamea. Dar daca ai stii ca pomana ta este cea care-l mentine in acesta stare? Daca ai stii ca ajutorul tau ii taie orice imbold, dorinta, posibilitate de a fi altceva decat cersetor? La urma urmei, privind obiectiv, nimic nu-l disculpa nici pe cersetor pentru starea lui. El are intotdeauna posibilitatea de-a o transcende, daca vrea.
(Prin “cersetor” si “pomana” ma refer, in general la cineva care se afla intr-o stare care pare ca cere ajutor si la ajutorul in sine.) Si spun aceste lucruri pentru ca am vazut cu ochii mei cum ajutor acordat din inima, s-a transformat in timp in rau pentru persoana ajutata. Si de aici intrebarea retorica: ce e bine si ce e rau este chiar justificata.
Binele nu exista fara rau si nici raul fara bine.
La fel cum nici moartea nu exista fara viata si nici viata fara moarte, totul alterneaza, totul se schimba, totul fluctueaza intre cele doua polaritati. Totul este ritm. Si aceasta ne conduce spre urmatorul principiu, al ritmului.
Pe maine!
27. Decembrie 2019 – text original by Diana